giovedì 14 giugno 2018

‘Na Poesia Nova








































*





La pacienza è na stella tardiva. 
Me manca, pe t’aspettà,
n’acqua nova. Pe’ girà la nuttata che mo more cu le sacche
vacanti de suonnu e la capu ncantata. Nfaccia a la matina
sta stella tardiva saglie ncoppa a ri rari de la chiesa, saglie,
saglie, sarriccia rent’a le feneste, zitta zitta.




- scetate - pare che rice, ‘nfunnite sta vocca, e tu spanni rent’a l’aria
riv’e spine, e chi sa addu stai a sunnà. E gl’uocchi tuoi tardivi su nu pantanu, quannu
vardi chi passa, chi spassa, addù s’ammira  chi è cumma me.
<<ramme nu sordu, e ramme na canzone>>, addù mena prete nu criaturu,
e ogni iurno nu remòre roce de Matalene saglie senza requie. 
Ninnu so e ninnu me moru. 
Senza 
speranza rent’a 'na
speranza ‘i me 
moru…







*






Ma è fenesta nzerrata, è fantasia… Na ‘razzione n’core  
na vocca che veve smurzata pe’ cientanni, cumm’a nu cuntu che nun sape nisciunu.
Santu Raimu, famme na razia - ramme nu sordu ma nu
sordu de vasu, lassa carì ste lenzole vacanti, stu suonnu de vasu
de terra ammassata cu le mani de chi nun prega a Diu e nisciunu. Spacca n’terra stu vasu.
Sona nu sordu pe’ la via, sonaru nterra e fa’ na litania ‘pe l’amore che se ne va merca la perca…
laria è cucente e le mani mie so lucerne. Na carezza chiana…
sonala nterra, sona na strofa de rezze, nu risu de ‘mbriachezze.








*







Ma chiagni cegnere e sale, sale
e cegnere e cegnere e sale…
chiagni sangue cu’ sta pora gente. Santu de preta che si la spiezzi
nun chiagne. Na parola me friccica n’mocca, ma nun la ricu.
Na cosa che nun  mappartene. E me ciechi gli’uocchi. E me fai carta pe’ ritirata
stu criaturu che rire rent’ all’osse e nun tene vientu, vientu nun tene, ma na poleva straccua, fina fina…
e trase’ ncoppa, ‘pe sotta, ‘pe da ‘cca, ‘pe da llà, e  - Iammu! – rice -  ogg’è rimani. La nuttata
è passata e si nun è passata l’ammu
fatta passà. E sta poleva tene
raggione. Eh sì, Tene raggione sta poleva fina che nun
tene padruni e nun fa schiavi.
Se chiama
poesia e nun tene padrone
e nun fa schiavi. Se 
chiama poesia
Poesia se chiama e m’ha fattu
schiav’ e padrone
de cientu suonni - e ‘na
canzone.
  
 














Scilla ’83 


Nessun commento:

Posta un commento